De la Portal semantic Pagini Favorite

Acoperis rece cu ventilatie...^[1]

Acoperişuri

Un acoperiş este partea care acoperă o clădire sau o structură, fiind în acelaşi timp partea superioară a acesteia. Acoperişul protejează clădirea şi componentele sale de efectele vremii. Structurile care necesită acoperişuri pot varia de la o cutie poştală la un stadion şi / sau de la o locuinţă la o catedrală.

În numeroase locuri pe Pământ, un acoperiş protejează în primul rând de efectele ploii. În funcţie de natura clădirii sau structurii, acoperişurile pot proteja clădirea de căldură, soare, frig sau vânt. Alte tipuri de structuri, aşa cum ar fi o seră, protejează structura de frig şi intemperii, dar este special concepută pentru a lăsa lumina soarelui să pătrundă la maximum. O verandă este proiectată astfel încât protejează contra luminii, dar permite exercitarea acţiunii altor elemente ale naturii.

Caracteristicile unui acoperiş depind de scopul destinat al clădirii sau structurii pe care o protejează, dar şi de geografia locală. Astfel, tradiţiile locale, materialele existente, practicile şi legile locale sunt limitări care determină designul arhitectural precum şi construcţia propriu zisă. ...mai multe despre Acoperișuri^[2]

Acoperişuri metalice

Avantaje

Oţelul cu acoperire Zincalume® are rezistenţă superioară în timp la coroziune. Combinaţia stratului anticoroziune a zincului cu bariera de protecţie a aluminiului asigură performanţe superioare oţelului galvanizat în aproape toate mediile ambientale. Toate acestea duc la creşterea duratei de viaţă a produsului. La doar 6.4kg/m², ţiglele metalice sunt cele mai uşoare ţigle. Greutate mai mică înseamnă presiune mai mică asupra structurii acoperişului. În multe situaţii, economii serioase se pot obţine în condiţiile în care nu este necesara fortificarea structurii. Fiind uşor, este uşor de manevrat şi instalarea se realizează în timp scurt.

Rezistenţă

Soluţia rezistentă la foc Gerard - Un acoperiş sigur trebuie să fie foarte rezistent la foc pentru a preveni incendierea acestuia prin extinderea focului din surse externe (tăciuni, jar). Acoperişul ideal trebuie sa fie uşor, dar rezistent, cu un sistem de prindere sigur, pentru a preveni prăbuşirea în cazul incendierii din interiorul casei.

Condiţiile extreme de vreme - incluzând furtuni , vânturi puternice, având chiar puterea uraganelor, ploi puternice pot cauza pagube imense. Testele realizate demonstrează performanţa sistemului Gerard în aceste condiţii extreme. Sistemul Gerard are un sistem orizontal de fixare a modulelor. Deoarece fiecare modul este prins orizontal pe şipci, efectul de forfecare al vântului este virtual eliminat. Alte sisteme de acoperiş se bazează pe fixare verticală, care creează posibilitatea ridicării acestuia de către vânt. mai mult despre Acoperişuri^[3]

Acoperișuri înclinate

Definiţia acoperişului înclinat

Un acoperiş înclinat este o structură înclinată de protecţie utilizată la acoperirea clădirilor, direct expusă la ploaie, zăpadă, soare, vânt şi temperaturi extreme. Acoperişul este format dintr-o structură de rezistenţă, unul sau mai multe straturi de acoperire separate de spaţii pentru aer precum şi alte componente specifice.

Suprafaţa exterioară a unui acoperiş de acest tip are de obicei o înclinaţie cuprinsă între 5°< şi ≤ 45°, acoperişurile abrupte putând avea între 45°< şi ≤ 90

Acoperiş cu un singur strat : un acoperiş care separă mediul extern de interiorul clădirii şi este format dintr-un singur strat de componente

Acoperiş cu două straturi, ventilat : un acoperiş cu două straturi “cu aerisire”, prevăzut cu un interval de aer care permite comunicarea cu mediul extern deasupra membranei izolatoare.

Acoperiş cu trei straturi, ventilat : acoperiş „cu aerisire” format din mai multe straturi separate de intervale de aer, care permit comunicarea cu mediul extern.

Acoperişurile – straturile şi componentele individuale – sunt proiectate pentru o avea o rezistenţă optimă la tensiune dinamică şi acţiuni mecanice, la presiunea şi forţele de aspiraţie ale vântului, la solicitările produse de vaporii de apă şi umezeala din materiale poroase, generate de ploaie, zăpadă şi îngheţ. citeste mai mult despre Acoperişuri^[4]

Montaj acoperişuri

Montaj acoperişuri şindrilă bituminoasă

Şindrila bituminoasă – denumirea convenţională a placilor multistructurale bituminose (lungimea 900-1000 mm, lăţimea 300-420 mm), figurate pe o singură margine. De obicei o asemenea placă imită 3-4 ţigle şi poate avea forme diverse (hexagon, dreptunghi, sinusoidă etc). În prezent este unul dintre cele mai populare materiale pentru acoperişuri în lume. Include în sine cele mai optime calităţi: fiabilitate, imagine estetică şi preţ accesibil. Şindrila bituminoasă, după componente utilizate şi structură se aseamănă mult cu materialele de hidroizolare în rulouri, însă sînt mai durabile, deoarece deformaţiile materialului se localizează în plăci aparte şi nu se acumulează de-a lungul pînzei. Structura şindrilei bituminoase

Şindrila bituminoasă constă din cîteva straturi:

1. granule de bazalt - pe lîngă funcţia de protecţie împotriva razelor ultra-violet a

2. stratului de bitum mai dau şi culoarea şindrilei, care este foarte durabilă în timp;

3. baza – pînză sau ţesătură din fibră de sticlă,

4. bitum modificat/oxidat de calitate înaltă;

5. stratul autoadeziv - adeziv be baza de cauciuc şi bitum care asigură adesiunea placilor de şindrilă bituminoasă şi asigură ermecitatea acoperişului;

6. pelicula de protecţie – hîrtie siliconizată, care protejează pînă la montare stratul

7. autoadeziv. La montare se înlătură. mai mult despre Acoperişuri^[5]