De la Portal semantic Pagini Favorite

Aliaje cu titan

S-au diversificat odata cu dezvoltarea zborurilor supersonice, a industriei nucleare si chimice, datorita caracteristicilor mecanice superioare, rezistentei la temperaturi inalte, greutatii specifice reduse, stabilitatii la coroziune si multiplelor posibilitati de prelucrare plastica si termica imprimate acestora de titan. In functie de formele alotropice: a-hexagonal-compacta stabila pina la 882øC si b-cubica cu volum cantrat, stabila peste 882øC, se pot forma mai multe grupe de aliaje cu diferite elemente de aliere. Astfel, capacitatea titanului de a retine elementele de aliere in solutia a-suprasaturata este limitata la 6,5% Mn, 4% Fe, 8% Cr, 7% Co, 8% Ni, 13% Cu.

In prezent, titanul este un componenet valoros al otelurilor carbon, al otelurilor inoxidabile, supradure si al aliajelor neferoase, cum sunt bronzurile de aluminiu, alamele speciale de mare rezistenta, aliajele complexe de aluminiu si magneziu etc. In care se introduc cantitati de 0,1-0,6% Ti pentru a le dezoxida si ameliora proprietatile mecanice si anticorosive. Prezenta 0,8% Ti in otelurile speciale le face mai dure, le mareste refractaritatea si rezistenta la uzura prin frecare. Aliajele de tip Ti-W cu 12% Ti, 5,4-8% C si 5,5-11% Co, denumite 'widia', se caracterizeaza prin mare rezistenta, fapt care le confera utilizare in metaloceramica, la taierea otelurilor.

Introdus in compozitia fontelor si otelurilor, titanul le mareste duritatea si rezistenta la uzura. Cele mai utilizate aliaje ale fierului cu titanul sunt 'ferotitanul' cu 45% Ti si 'ferosilicititanul', renumite prin duritate si rezistenta mecanica. ...mai mult despre Aliaje cu titan^[1]