De la Portal semantic Pagini Favorite

Inox

Inox-ul este un material inovator, relativ recent – aparut la începutul secolului al XX-lea.

Este un aliaj special, pe baza de crom; mai exact, termenul inox se refera la o serie de oteluri inoxidabile, utilizate în numeroase aplicatii si domenii de activitate: industria chimica, industria alimentara, sanatate, transport, constructii si arhitectura. Inox-urile sunt aliaje pe baza de fier, dar cu un continut obligatoriu de crom de minim 12% si caracterizate de un grad sporit al rezistentei la coroziune (în conformitate cu standardele europene EN10088); în componenta otelurilor inoxidabile intra si alte elemente aliate: carbon, nichel, siliciu, fosfor, sulf, mangan, cobalt, titaniu.

Otelurile inoxidabile se împart în 3 categorii, în functie de structura elementelor chimice:

- otel inoxidabil martensitic (Fe-Cr-C-(Ni-Mo)) – magnetic, cu un continut specific de 12% crom

si un continut mediu de carbon;

- otel inoxidabil feritic (Fe-Cr-(Mo)) – magnetic, cu un continut scazut de carbon si care are ca

element principal – cromul (în general, în proportie de 13% si 17%);

- otel inoxidabil austenitic (Fe-Cr-Ni-(Mo)) – non-magnetic, cu concentratii tipice de crom de

18% si cu un continut de nichel (8.0-10.5%) care mareste rezistenta la coroziune. Acestea sunt cele mai utilizate tipuri de otel inoxidabil.

Datorita proprietatilor fizice si chimice ameliorate, inox-ul – folosit cu succes la realizarea acelor profile de finisaj ideale pentru amenajarea spatiilor exterioare, supuse unui trafic intens – se încadreaza în grupa otelurilor austenice si non-magnetice. Principalul tip de inox folosit la realizarea profilelor de finisaj si recunoscut la nivel mondial prin norma americana, AISI304 este X5CrNi18-10.

Otelul inoxidabil tinde sa ia locul – într-o serie de aplicatii – otelurilor pe baza de carbon si metale precum aluminiul, alama sau bronzul. Succesul otelului inoxidabil are la baza urmatorul atu major: cromul care intra în compozitia otelului comporta o mare afinitate pentru oxigen, formând în prezenta acestuia o pelicula protectoare de oxizi de crom. Rezistenta la coroziune a aliajului AISI 304 este data si de procentul scazut de carbon. Aliajul de tip austenitic nu este durificabil prin tratament termic, iar în stare recoapta / moale este non-magnetic. Totusi, prin matritare la rece, un usor magnetism poate fi indus în acest aliaj. Toate elementele aliate care compun inoxul, în special nichelul, contribuie la cresterea semnificativa a valorilor rezistentei mecanice si duritatii.

Inox-ul – superior otelurilor obisnuite pe baza de carbon, din multe puncte de vedere – a început sa fie produs în cantitati industriale abia începând cu secolul al XIX-lea si este de multe ori preferat la realizarea profilelor de finisaj data fiind în principal rezistenta superioara la coroziune; nu sunt însa de neglijat calitatile estetice ale acestui material – aspect satinat sau lucios, deosebit de elegant.mai mult despre Inox^[1]